Diferenta dintre criza si "crizat" (a se citi ins afectat de criza - patron, cumparator etc), nu e doar de o litera. E esentiala - tine de felul in care reactionezi fata cu "istoria mare". E o proba a vremii si vremurilor, un peisaj cu pasari care zboara zboara mai jos ca de obicei sau care, pur si simplu, cad.
      Dupa 2008, an pe care  am ajuns, deja, sa-l idilizam, nu vine/a venit 2009, ci o perioada greu de estimat, in care cele mai aprinse lumini par a fi cele de avarie.


          Dar paradoxurile sunt in toi - firme care au mai multe comenzi decat anul trecut pe vremea asta pentru ca au redus semnificativ preturile sau, dimpotriva, agenti economici care, isi numara, mai degraba, banii decat zilele. Numaratoarea e, asadar, inversa - numai ca, in loc de lansari, ca la NASA, va urma o serie de prabusiri.
      Presa scrisa incaseaza la randul ei: lovituri, nu bani. In acest domeniu, criza financiara se suprapune peste alta - mai veche si mai grava. Tabloidizarea galopanta, nonstirea ajunge sa primeze asupra stirii s.am.d. Dezvaluirile "jurnalistice" sunt tot mai cancaniere - depind de ridicatul picioarelor si al fiustelor si asa scurtute.
      Statul e un investitor tot mai vital. In Caras-Severin, de pilda, e chiar cel mai important.
      Daca licitatiile aveau si inainte o reputatie scalamba, ramane de vazut cum va involua/evolua situatia in continuare, in conditiile in care nu profitul, ci supravietuirea multora depinde de "cei care ne conduc".
      Televiziunile, de pilda, au contracte de publicitate, dar clientii n-au bani. Telefoanele suna tot mai tare si mai mult, dar rezolva tot mai putin. 
 Intr-o multinationala din Timisoara, intr-un intreg departament, exista unsingur ins care nu avea credit, nu era, cum se  zice, dator la banca. Era singurul care isi permitea sa sara peste suplimentul  "numit" sambata lucratoare.
      Impactul creditelor, o febra sociala, s-a datorat si mirajului, nu doar necesitatilor - e de notorietate declaratia unui businessman american: "acum doi ani puteam obtine credit si pentru o pisica sau un caine".  Bucuria de a conduce masina preferata se dovedeste, cel mai adesea, mai mare decat dobanda, decat frica de "neachitare". E de inteles, dar asa credite, asa urmari. 
      Peste toate, e an electoral.Nici in conditii de normalitate, Romania nu-si poate ingadui doi ani electorali consecutivi - doi ani de minciuni strategice, de populism penal si haos dambovitean. Sigur, cei care ne tot mint nu ajung "la zid" decat sub forma de afis.  Pacat de atata hartie si lipici...
     Dincolo de faptul ca, cu toata forta de prevedere si previziune din sistem, criza nu a fost corepunzator anticipata, tulburatoare sunt reactiile celor care, inca, gasesc ca e neverosimil ce (li)  se intampla: si-au pierdut jobul, afacerea tinde spre minus infinit etc.
   
     Tudor Cretu